ÃŽn umbra ei a crescut iarba
și niciodată răcoarea n-a alungat dragostea
iubirile-i sunt simbioze de dulce și amar
dar nimeni nu le deslușește plăcerea.

Voi n-ați văzut privirea albastră de frică
din care se naște intimitatea
și totul se răscolește.

Nu mă mai îndoiesc de întâmplare,
ea poate fi o singurătate ucisă de verdele crud,
de mîinile care privesc uimite,
în căuș fac mirabile cuiburi păsările
în care clocesc ouăle universului
și voi nu vedeți.