* * *
mereu liniștită furtunoasă mereu
marea se leagănă în brațele soarelui
marea se nalță la cer și coboară
ca o plângere sfântă ca o ninsoare
marea se-ntoarce mereu la izvoare

cuvintele ei caută-n mine rostire
eu tac marea vorbește
marea-și destăinuie fără oprire
tainele ei
pe coardele mele divine

marea cântă marea strigă prin mine
ca un profet în pustie
o, marea