Rebelii, atinsi de nepasarea rolului ce va urma,
Fiecare in parte si toti in cor:
Acum sunt bun, acum am uitat sa visez...
Acum sunt copil, acum sunt tiran...
Joc rolul, sunt aplaudat...
Va multumesc caci m-ati privit asa cum nu sunt!
Va multumesc c-ati urmarit cum sunt ca alti actori!
(Va multumesc ca ati vazut cum va imit pe voi!)
Acum va uit si-mi iau alt rol
Pe care am sa-l joc la fel de bine!
Am sa fiu prizonier al propriei imaginatii
Am traiesc doar din senzatii...
Am senzatia ca sunt fericit, am senzatia ca sunt bogat,
Am senzatia ca sunt iubit, am senzatia ca sunt destept,
Am senzatia ca sunt...

Dar bietul actor a uitat ca se trage cortina
Si a ramas in intuneric, cu trupul de lemn
Si cu atele ce ii ghidau acum o clipa
Intreaga fiinta.