sunt ceasuri din care curg ape de negru
plecări din care scad bătăi de aripi
viața ca o stea nepavată străluceste intermitent
cu fiecare noapte liniile se curbează tot mai mult până nu mai nimeresc drumul spre cel
ce stă chircit în tine
un oarecare flegmatic neatins de microbul cuvintelor

pe Dumnezeu îl cucerești cu palmele fumegând abia scoase din cuptorul morții
viața se limpezește în lacul Balaton
catâr cu picioare strâmbe
ros de neputința de a-și extinde teritoriul
lacrimi pentru iarba ce îi crește in timpane nesincer