vorbești de destrămare
gânduri cu taxă inversă
iar eu am încetat să mai străbat
cu disperarea flăcării pe ultimele vreascuri
drumul dintre tine și tine
trecutului i-a trecut vremea de odihnă
cuvintele s-au ferecat pe dinăuntru
prea târziu să-i mai coși mantie zăpezii
prea târziu să-i mai spui luminii lumină
cărbuni
ne scufundăm pe rând în tăcere
ca într-o baltă noroioasă
după topirea omului de zăpadă