s-au risipit în lumea largă frații
alăturea nu mai găsesc niciunul
pe tabla vieții am rămas nebunul
ce țării mele vreau să-i intru-n grații

de oase moi ca apa e străbunul
ci șed în vagi icoane împărații
că pe pământ sunt numai cumpărații
și de vânzare-i fie și tribunul

în patrie-ncăpățânat a șede
cu mine dama se împerechea
în Mărul unui care rai a crede

iar portofelul galeș îmi ochea
cumpărătură fără rosturi vede
la vrerea ei n-am duh de tinichea