Aprilie, cu raze pârguite
Și cu copaci devreme înfloriți,
Pe-ai primăverii umeri dezgoliți,
Așează șal de vițe-nmugurite.

Aprilie își prinde-n blonde plete,
Stropi limpezi sărutați sfios de vânt,
Din roua coborâtă pe pământ,
Cununi de păpădii și margarete.

Aprilie, iubito-asemeni ție,
Atât de verde și de viață plin,
Îmi lasă cerul inimii senin,
Cu nori pufoși și albi, în armonie.

Cu tine, Dumnezeu bine-a gândit-o,
Așa frumoasă, tu, lucrarea lui,
Căci lună mult mai potrivită nu-i,
În care să te fi născut, iubito!