am așteptat să se topească toată zăpada
să mă pot întâlni din nou cu sacha,
cerul să devină o hală dezafectată
ventilele orașului să se oprească,
în acest oraș nu se mai fac decât piese metalice,
ca într-o fabrică veche, chei și cartele care închid
și deschid inimi.
după o ferestruică, în lumina unei lumănări
cineva scrie un poem polar în care toate literele au devenit jucării.
sacha își scoate inima din pluș, o învelește în metal
cumpără o cheie și o face din nou
să bată. acum are ochii negri, acum se poate uita la oraș
cu toate luminile lui orbitoare și crude, acum totul este peren și frumos prin ochii lui reci.