Absurdul –
ilogicul decăzut
în elucubrant
percepând anomaliile
ca surogate ale logicului
dacă se cocoțează
pe paradoxal
de acolo vede viața mistificată

Absurdul
își pune ochelari cu sute de dioptrii
pentru a vedea clar
viața
însă nu o mai vede deloc
și atunci se sprijină
pe irațional
care măcar raționează, însă greșit.

***

Absurdul
își educă
anomaliile
pentru ca acestea
să fie emulii falsității
și instruiește
maladivul
astfel ca omul deconcertat și debusolat
să devină ipohondru

Pesimistul
vede în absurd
o deviere ireversibilă
a destinului
care a fost vizualizat
și avea
formele invizibilului și necuprinsului
pe când scepticul
crede că toate ce au legătură cu omul
sunt negative
că misterele sunt de fapt simulacre
și că minunile au o bază absurdă.