în ton agresiv-fluorescent
seară de seară merg la pas
și el și ea
și ea și eu
un embrion lichid încrâncenat
într-un compleu de lacrimi asortate
scăpate
printre dinții obosiți de-atâta strâns
de-atâta roluri mestecate strâmb
și nescuipate.

din ce în ce mai greu ingurgităm pastile
tot mai mici
nisipuri tot mai fine
povestea nu mai ține cum ținea atunci
când desfăceam felii din tine si mâncam
pe un ziar
iar el suna departe și intermediar ca un orologiu, ca o ușă
de intrat
și de ieșit, cu orar.

nu-ți place gustul amar, de salcâm fulgerat
coaja lui de neatins, arsă, rostul lui
lângă casă
șerpi
îți miros încheieturile lanțuri te cuprind
te întind pe pereții dați cu var
cu tot cu copii și cu tine dintr-odată mireasă
eu întâi jar
apoi fum,
încântând tot mai slab, lecuind.