Gâștele ce se duc printre fire de iarbă
Și ne fură dudele alergându-ne sufletele
Sunt marile legende din oraÈ™
Unde cimentul ne bântuie bruma de răcoare...

În sat izvorul mugea a liniște,
Iar vacile susurau a seară...
Florile declinau frumusețea
Cu ochi de culoare în câmp
Și grâu de dus spre moară...

ÃŽn sat stelele erau mai multe
Și-mi dădeau constelații până dincolo de mine,
Luminându-mi câmpia
Pe unde alergam desculÈ› de fericit...

Aici, prin oraș, mă plimb a singur,
Cu dorul în spinare,
Visând pădurile cu fragi și mure,
Lacrimi dure...