Vă spun atât: am să mă dau uitării
Pe-un val stârnit în voia întâmplării
Și ca o barcă ce derivă-n largul mării
Mă voi abandona total albastrului și sării

Am să vă las din când în când răvașe
La imaginare popasuri în porturi și orașe
Și-un chip de-al meu pictat în guașe
Vă va zâmbi sub stâncile golașe

Și după o vreme sătul de cele toate
Mă voi întoarce aducând în spate
Doruri și iubiri exacerbate
și un ceva din mine fără identitate