timpul refuza să-și intre în normal parcă
nu găsea momentul potrivit
acea poartă pe care te strecori astfel încât
să nu rămână silueta îndoielii
anacronismele prostul gust non-verosimilul

la îndemâna lui
stagnam pe tușă încurcam
oameni grăbiți cu idealuri sigure
profiluri matematice care nu ar fi dat greș în ruptul capului
distanțele lor calculate la milimetru aveau precizie astronomică
numai eu existam impresionist poeta naivă mizând
pe șansa nepervertitului

se însera devreme și
nu prea știam:
în locul a ce / cui venea înserarea?!

în mine locuia o imagine niciodată developată
își cerea într-un fel dreptul la neuitare
am simțit ceva straniu durerea personalizată
leșinul care te despachetează de prezent până când

aluneci

înlăuntru se zbătea chipul adolescentei pe cale de a deveni femeie
acea clătinare de ape amestecul până la confuzie în sfârșit
trecerea
și
mi-am dat mâna

nimic anacronic niciun prost gust totul verosimil