fiecare la cuibul său
în pământ
pe pământ
sau în cer

cei din pământ
se închinau dumnezeului lor de pământ
rugăciunile înroșeau argila
inima sfântului începea să bată
tic-tac tic-tac
oamenii credeau că e inima lor
că încă sunt vii

cei aflați în cer
se închinau dumnezeului lor edenic
rugăciunile creșteau livezi
măslini portocali
și niciun măr
ar fi putut pretinde o măslină
dar vezi nu le-a trecut prin cap
oamenii credeau că în sfârșit sunt îngeri

numai cei rămași pe pământ
nu aveau niciun dumnezeu
se închinau unii altora
cădeau în genunchi
nehotărâți
cum să-și spună rugăciunile
cu voce tare sau în șoaptă

o vreme
rugăciunile tropăiau prin inima lor

văduve tinere visau cai albi