Doamne,
limba mea bâlbâie blesteme disperate,
Mi se pârjolește pasiunea cu păcat,
Degetele mele se smucesc, se asmut
până când în mine se cotropesc sălbatic
rugăciuni-stele
ce mă privesc din întuneric...

Te chem, ah, Doamne
până la mine în plămâni!
Mirosul meu de ars,
de carne vie
mă sugrumă!

Păcatele din pielea mea
zbiară mai afon în zare...
Doamne, iartă-mă
și scoate-mă din Iad!