în
sfârșit
au plecat
toate măștile
la casele lor
să ne așezăm la marginea
timpului
și să cerem iertare
păsărilor care nu și-au
găsit pacea.
înaintea tăcerilor
ecourile florilor de ieri
încearcă un joc nou
umbrele și-au luat haine
ivory
așa cum toamna
mai lasă soarele
câte-un ceas la vedere.
știu că merită să trăiesc
chiar și numai dacă odată
aÈ™ putea ademeni
spre tine
un izvor de liniște
acum
că au plecat
toate măștile la cuștile lor
și redesenăm ploaia
pe chip.