Muguri de speranță ard de nerăbdare
Trupul cu nesaÈ› s-a trezit deodat`
Prind să retrăiesc clipa cea mai mare
Căci din letargie lin am evadat.
Stropii de neliniște curg pe pieptul trist
Ard în amalgam gânduri rătăcite
Prin desișul clipei cântă un artist
Viața ne oferă clipe adormite.
În desișul falnic al eternității
Prin apocalipsa neuitatei stări
Reînvie aprig dorul libertății
De-a gândi și spune numai desfătări.
Totu-i decadență, chiar înfloritoare
A tresărit geana, fără vreo speranță
Tot ce se ridică, dinainte moare
Clipa de restriște te lovește-n față.
Iar din letargia ultimei trăiri
Unde nici speranța nu ajunge des
Te răscoală încă, parcă din simțiri
O dorință aleasă și un gând intens.