oamenii sunt singuri au
buzunarele goale
câteva stinghii pentru patul pe care
îl tot amână
au cuvinte
mulți interlocutori
niciun prieten
niciun duhovnic
oamenii se feresc de oameni
de jivina suspectă ce le bântuie sângele
de cei câțiva centimetri în plus cu care unii alții se afișează la strada principală
le e frică de trădare poate doar de
moartea pe care neputincios o poartă fiecare
propriul chip răsfrânt în milioane de oglinzi multiplicatoare și...
fug