mă spânzură timpul
în lan de înserare
cu secera lunii
să deschidă în prag de noapte
frivole arabescuri
scriu metafora sângelui
cu mugurii proaspeți
toamna colorează cuvintele
în șuierul liniștit al zilei
se
anunță poemul ce-mi va poposi
în inimă