În închipuirea mea, erai ca o icoană
la care să te închini
când ți-e sufletul îndoit,
dar nu din aia, pusă pe perete
cu veșnica ștampilă "sfințit" pe spate
Nu!

De fapt, icoană nu e cel mai bun cuvânt
pentru a te descrie
Mai degrabă aș zice "înger":
un înger ce veghează
și e mereu în sufletul tău
dar nu din ăla cu aripi împănate
și armură de războinic
Nu, în nici un caz din ăla

Cred că nici înger nu e un cuvânt
potrivit pentru tine
Aș putea să te asemăn cu un totem
un totem care aduna
rugăciunile vechilor războinici incași
dar ăla e o statuie sculptată în lemn, iar tu ești vie

Poate o prințesă din vremuri străvechi
cu straie mândre țesute din aur
și cosițe lungi, legate cu mătase
sau o zână din basmele bunilor noștri
cu suflet blând și glasul dulce ...

O fărâmă de suflet,
o bucățică din inimă rămasă la tine
în învălmășeala sentimentelor,
rătăcind pe drumurile întortocheate
ce duc spre inima ta
se zbate să destrame
rațiunea din spatele închipuirilor.