unde ochii aceștia
au hăituit somnul
și l-au închis în propriul torace
unde râsul tău e pătat de toate culorile
și nu știu pe care din voi să vă mai cred
unde noaptea are un cui ascuțit la ambele capete
și-mi încearcă lumina cu el

în locul acela viața mea e netedă
ca bolovanul lui Sisif
și-mi crește încet între tâmple
umeri
și pietre
între buze și rugăciune

în locul acela
se zbate timpul cel bun
după ce a-ncercat să zboare
cu umbrele de păpădie
umbra mea aleargă
mai iute ca mine.