Dacă umanitatea
ar fi înglobată
într-un roman
eclectic, alambicat
necompact și eterogen
neterminat
care se scrie zilnic
cu oamenii
personaje
mișcate
de Marele Scenarist
atunci liberul arbitru
ar ființa izolat și sechestrat
în neant
iar libertatea
ar avea consistența și efectele
utopiei
și realitatea
ar pune oamenii
alături de lucruri și fenomene
ca produse ale
imaginației
Marelui Scenarist
și realul
ar avea compoziție
de virtual

Astfel am ființa într-un oniric perpetuu.

***

Tristețea
a pus
picături
în ochi
entuziasmului
căruia i-au apărut
lacrimi false
în care mizeria
s-a înecat

Melancolia
e reveria
tristeții
pune pe note
elegia suferinței
ce-și creează
în suflet
o ambianță nocivă
pe care o mobilează
cu decoruri sinistre
prin care se mișcă
demonii –histrioni
contaminând
existența
cu secrețiile lor imunde
oriunde vezi scabrosul și grotescul
e semn că pe acolo
demonii au pângărit și profanat o fărâmă a vieții.