din cină-s rămășițe de mistere,
culeg un bob de taină... mă strivește!
prin ochii tăi un demiurg privește
în mine, prin meleaguri austere.

un înger la ferești de te ivește
mai port în suflet dramul de tăcere
ce altfel mi se varsă tot în fiere
și iarna carnea mea n-o isprăvește.

genuni de-ar fi, sub noi să se deschidă
n-ar întrerupe vremea nici un pas
și-n smârc pășirea ne va fi lichidă.

de-o fi să faci în primăvară mas
să nu te cerți cu tine-n crisalidă
în patrul buzelor că n-ai rămas...