există și-un timp al cruzimii
față de tine
și nu numai
într-o firească schimbare de matcă
a șuvoiului tumultos care-ai fost
sărind peste praguri
voluptos căzând în cascade
torente-nspumate
ape domoale acum ajunse la șes
oprite sunt parcă de rațe de gâște
de aripioare de pești
cursul nu-ți mai este voios
ci te târâi pe mâlul lutos
dureros aducându-ți aminte
cum cu dinți de val
rodeai tăriile pietrei
nimic parcă nu mai este frumos
te-ntuneci te-ascunzi în bulboane capcane
să prinzi să ucizi
și culmea
într-o întoarsă pe dos
dragoste mare...

izvor pârăiaș gârlă râu
vis îndrăzneală putere și fală
tot într-o gură de deltă
cu fața plină de plauri cu șerpi
broaște mortăciuni lipitori
peturi gunoaie o cloacă
te verși mâlos în marea sărată-a
uitării de toate ce-ai fost
da sigur că da se justifică cumva
timpul cruzimii
față de tine
și nu numai...

cu gândul mă-ntorc la apa curată de la izvor
să mai sărut pietrele încă a dată
să mai cobor peste praguri
și-n maluri să clipocesc mângâind ca-n sărut
piciorul copilului de demult
ajuns înapoi printre lozii și trestii
cu drag mă uit la stârcii mei
la lișițe lebede găinușe și albe egrete
și încă mai vreau din mâlul meu
să iasă umplând cerul doar pentru dragoste
efemeridele mele...