nu am avut vocația de a continua
am creat constant noi începuturi
mâzgălind file întregi până la dezgolirea de sine
poate nu noi am vrut-o
poate am greșit
poate altcineva...
foarte probabil căzătura ne-a modificat simțurile
n-am avut încotro
a trebuit să fim

acolo
salcâmii înnebuneau singuri
tot singuri trebuiau să se consoleze
și castanul sălbatic se obișnuia cu umbra imperfectă
tot strângea sub el întinderi nesfârșite de așteptare
accepta
invazia unei scorburi
vizitele insidioase ale marilor amatori de simbioze
calitatea de model pentru privirile indiscrete
(doar era așa de înalt / așa de singur / așa de ciudat / așa de altfel)
miresmele diluate au trecut în sugestii la fel și
degetele harnice ale fetiței apucând litere
în fundalul peisajului tot mai îndepărtat
un impresionist anodin și-a revendicat drepturile
nimeni n-a protestat

acolo
anotimpurile s-au mai perindat o vreme mai apoi
totul a devenit uniform
eternitatea moartă / plictisitoare / atât de tristă

casa de atunci are ochii mari-mari
nu știe să țipe nici să gesticuleze
ai lua-o în brațe ai înfășa-o nu i-ai mai da drumul
ți-ai pierdut și ultima amintire
de mamă


aici
locul are forma unei case
cu de toate
pereți / ferestre / uși / bibelouri / sofale / tablouri de artă / pervaze / praguri / calendare / produse congelate-necongelate / apă la temperatura camerei / sucuri ecologice / dulapuri-dulapuri / flori în ghiveci-flori în ghiveci / ibrice / oxidabile-inoxidabile / produse himalaya / prezervative excite me / instalații ultimul răcnet / literatură-literatură / multe conducte subterane / lilieci / lilieci și șopârle / instinctul de prădător / chiar și-un acoperiș
dacă intri nu mai ieși
dinăuntru vezi tot orașul năpustindu-se
ești silit să exiști
în piața publică cu sonorul la maximum
să suporți
trecerile pe roșu / companiile ilicite / economia la negru
realitatea că ești alta... EȘTI AL-TA!!
(de ce naiba nu recunoști odată?!)


locul ăsta seamănă cu o casă
nu găsești pe nimeni cunoscut
nici măcar pe tine însuți