Stau cu orele să citesc poezii
de fapt asta face omul
când citește poezii
le probează să vadă cum îi vin

unele mă strâng
de
nu
mai
pot
să respir
altele mi-s prea largi
sau
prea lungi...
dar mai dau de câte una
de nu-mi mai încap în piele
de bucurie
parcă mă îmbrac cu sufletul omului
de-a scris-o

privirea îmi dispare undeva
înăuntrul meu
și când mi se-ntoarce printre oameni
e alta
e... alta