sunetul unei melodii iese din radio ca un abur cald
tălpile tale goale ating ușor tristețea
vântul ăsta demonic dintre noi nu se mai domolește
suntem aripi de libelule
a ta zboară dincolo de orizont
a mea lângă iazul din grădină


sunetul unei melodii iese din radio ca un abur cald
pilea ta se întinde peste sufletul meu pătat
furtuna din ochii tăi nu găsește alinare într-ai mei
suntem sufletele a două umbre
una cu picioarele adânc înfipte într-o țărână grea
alta cu rochia plină de cristale Swarovski

sunetul unei melodii iese din radio ca un abur cald
și știu cumva
e ultima cafea băută de pe buzele tale
apăsate de atâtea amintiri