în boli stagnate-n miezul mizerabil,
ci fără în simțiri să se arate,
ne cumpărăm vecia noastră-n rate,
un drog în vene-albastre inserabil.

și gunoier condei e în erate
iar lutul ni-i precum mereu, arabil
sub rațiunii vis, nefavorabil
umplut de gânduri seci și alterate.

un mucegai de literă apare
pe buba cea din sloiurile minții,
a fericirii falsă decupare.

iar de invit la luptă dreaptă sfinții
e doar așa, să am preocupare
cât număr din vânzarea mea arginții.