srăbate fericirea pe jos
pașii îl așteaptă din urmă
vine cu aerul înghesuit în buzunare
și cântă cu bucuria uitată decuseară
în paharele pline.

nu știe dacă are vreun merit
dar se simte în al noulea cer
când coboară pe pământ se întristează
are zilele bolnave de sărăcie
și-i cad gândurile pe drum
pierdute în lipsa de speranță

n-are anotimpurile toate
își caută simțurile-n amintiri
și sărbătorește singur nunta promisă
într-o cârciumă din paradisul uitat