- Pe trupul fragil trei armuri de titan,
Abia pot păși prin acest anotimp,
Dezbracă-mă, tu, de neliniști, Ioan,
Și, hai pe Uranus, la margini de timp,

Să-mi spui că din lava acestui vulcan
Cândva m-ai salvat, într-un veac de-nceput,
Că-n spuma albastră a unui ocean
Năvoade cu flori mi-ai întins. Te-am pierdut?

Mă iartă că viața-i un curs fără sens,
Dar demonii trupului meu se trezesc
ÃŽn dragostea asta ce arde intens
Închisă-n armuri de titan. Te iubesc!

- În noaptea de smoală te legăn în vis,
Cu flori de cireș te acopăr când tu
Adormi, Liliana. Din tot ce ți-am scris
Nimic cenzurat, niciodată tabu,

Pe pielea de fildeÈ™, sub primele ploi,
Când Venus privea prin perdele de timp,
Și nimeni, pe-atunci, în afară de noi
Habar nu avea că-n acest anotimp

Izvoarele curg printr-o fantă de cer.
De demonii tăi nu mă tem, ‘i-mblânzesc,
Apoi te dezbrac de armura de fier
Să poți înflori când îți spun: te iubesc!

Liliana Trif & Ioan GrigoraÈ™