nu-mi spune mie
pe ce ușă să ies
vei regreta cuvântul amurg
scris pe aripile păsărilor
coborâte spășit din vama norilor
clădită în văzduh cu ochii
noștri poposind pe piscuri
de piatră să sprijine
trupurile frânte în iubire
hai să ne jucăm
cu râuri și păduri
în care sădim semințele
cuvintelor
să legăm orele târzi
ale șoaptelor
cu tăcerea stelelor ce mor