să nu pui castraveți în apă
nu vreau să beau oțet
din mâinile tale
și nici lacrimi să nu dai
gestului de a fi mai tânăr
cu un anotimp
să lași focul aprins
vreau să urc pe trepte
de aur spre somnul suprem
așternut în felii
pe sufletul rătăcit în amurg
când cuvintele noastre
se întâlnesc să plângă
iubirea pierdută la jocul de cărți