știam
nu poți trăi cu adevărat
dacă nu ai ceva pentru care-ai fi dispus să mori
și te-am așteptat
cu fiecare primăvară rebelă
până mi-ai înflorit zilele
cum cireșii de mai anotimpul tâmplelor

poate
nu trebuia să ne găsim
totuși am făcut-o
ne-am întâlnit pe-un drum interzis
cu restricții de viteză
doi naufragiați
ce și-au făcut casă pe un țărm ciudat
trăind într-o fericire accidentală

nu-i asta viața pe care am plănuit-o
dar e a noastră
am urmat indicatorul sorții
și pentru prima dată nu mai visez singur
viața mea nu s-a sfârșit
abia începe

suntem doi ghinioniști
care-au avut norocul să primească
un cadoul din partea universului

astăzi
locuim în aceeași poezie

***

te-am iubit
înainte ca anotimpurile să-și succeadă anapoda amintirile
veșnicia mi-a fost parteneră de drum
și te-am așteptat
cu fiecare iarnă care-mi acoperea urmele pașilor
până mi-ai recunoscut scrisul
pe fâșia aceea de univers niciodată explorată

poate
nu trebuia să te-ntâlnesc
dar cine știe mai bine decât tine
câte prejudecăți am înfruntat
pe drumul acesta fără întoarcere
doi nebuni
plecați în căutarea unei fericiri imposibile

trăiesc tot ce mi-am dorit
cu sau fără voia creatorului
zilele genezei nu mai sunt aceleași
nici noi nu suntem locuitorii edenului

am renunțat la căutări
descoperindu-mă în tine întreagă
mai vie decât am fost vreodată

suntem norocoșii care au avut ghinionul
să creadă în propria lor poveste de iubire

te scriu pentru a te trăi
mă completezi pentru a mă înveșnici

ioan grigoraÈ™ & liliana trif