între degetele pământii
îi stăteau prinse lumânările
calde aproape mângâind
cu flacăra drumul
șerpuit
pe placul tău cu iubirea aproape
mută
ca paiele ce stau agățate de copite
de cal
ca un vânt
și noaptea era mai caldă ca ziua
și alteori ziua ca o pasăre
străbătea lanțurile
za după za lacrimile icoanelor
cădeau pe pardoselile reci.