câte coșmaruri sunt
într-o salbă de nopți
la gâtul tristeții adunate
să facă praf ordinea stelelor
sub arsura cuvintelor
frici și metehne de ger
născute din inima ta
pereții din palmă zidiți
la căpătâiul nopții
cuprind coșmarul devenirii
întru ființă