aș vrea din lut să scot vioară
și din vioară trup să scot
să-mi cânt iubirea fără vară
de lume uit uitat de tot

cu mâini de briză astă-seară
scriu ce mă doare dor să scriu
în tâmple strigă muza iară
târziu mă fac adorm târziu

mă lasă marea cu iubire
nisip adun castele-n far
de far lumina-i amăgire
și viața amăgire iar

dar dincolo de Geamandură
o altă viață de poet
pe albe foi acum se-ndură
îndur amarul desuet

se rupe soarele în patru
pătrar de lună în pătrat
de zeul mării idolatru
în pânza mării ancorat

am sângele de poezie
bătut în cuie drumul meu
cuvintele cu frenezie
de la frenetic Dumnezeu