ulcică învechită ciobită și crăpată
în care doamne-ai adunat de toate
cele mai sfinte – dulcile-mi păcate
abia plutesc pe marea asta înspumată

privesc cum zi de zi mi se înmoaie lutul
și mâl se va preface forma-mi dată
se tot ruinează capodopera ta tată
fiindcă-ai lăsat acum s-o modeleze timpul

m-oi ridica curând din apă roi de bule
și se va rupe-o za din infinitu-ți lanț
strivită sub apăsarea-atâtor hule

prin mine pe tine trebuia să te înalț
de-aceea disperat te-întreb olarule
de ți-a rămas cumva măcar vreun-pic de smalț