cuvintele prezicătorului
la fel ca norii-
iscoditoare gânduri
aduc din zonele periferice ale visului
dulceața sfârșitului de vară


întinse la soare nescrise povești-
rândunica știe tâlcul
cunoaște semnele
se ferește de reptilele
care mimează umanul


cădelnițând
în a zbuciumului trezire
sunete onomatopeice adâncesc teama-
se ascunde-n adâncuri
femeia gârlei


aproape adormită conștiința
în imaginația haosului
croncănitul corbului
asemenea
unui copil speriat care aleargă dezbrăcat


sufletele tot mai colțuroase-
cu o sărutare rece
ceața
întinde brațele
printre lubenițe