Mi-am început sfârșitul
de plânsul aerului care mi-a ars plămânii,
când m-a primit lumina să-i fiu părtaș
la abuzul de întuneric mintos.
Lacom, am adunat atomi să-mi cresc ochii
din cutia milei destinului,
în care am primit spre iertare
mărunțiș de sentimente și resentimente.
E timpul să număr dăniile
din care ar trebui să plătesc
impozitul pe existență
absurdului – casier inocent.