Căutând liniștea de mult pierdută,
Amprenta mâinii tale reci se resimte.
O amintire aruncată, de către un vânt,
Al cărui suflu e mult prea trecător.
Lumea mea e împărțită în două...
Tu ești a treia parte din ea,
De neatins, răspândită în ceața dimineții târzii.


Pașii umezi lasă urme ce dispar;
Aruncâdu-mă într-o mare albă
Lovită de lipsa ta.
Azi, poate ieri, sau mâine
Te voi revedea.
Încă o lumină stinsă,
Se aruncă răspândind mai nicăieri,
O seară în preajma ta...