Piciorul  meu stâng acum te visează,
De mult, cu pașii, el pe drum te pictează.
Pe dale ce atunci pareau pietre fierbinți
Chipul tău pare acum o icoană-ntre sfinți.

Genunchiul meu stâng dorește să plec,
În fața tabloului tău ar vrea să m-aplec,
Iertare să-mi cer pentru visul zdrobit
Și tu să mă judeci cât de mult te-am iubit.

Mână mea stângă seară de seară se scuză
Și uneori aspru, alteori blând, mă acuză
Că eu curaj n-am avut atunci să-ți vorbesc.
Din partea mea stângă cu tine vise mai cresc.