lumina albastră nu-i o lumină
ci umbra de aripi a gândului pur
ideea din miezul materiei dur
și vuietul toamnei din flori de glicină

prin zidul fără ferestre vântul mahmur
nu tulbură rumoarea citadină
e liberă pletora filistină
s-adore chipuri cioplite fără cusur

e lipsa de măsură păcat capital
o parte ciocârlie spre soare în zbor
ori mur de lemn zidit pe râu de castor

cealaltă destin decis în orb de zar
aud distinct duhul lui Socrate din nor
când demos-ul varsă cucuta-n pocal