respir c-o aripă ce-nvinge fulgere
spirale ce sapă privirea răstorn
adesea fantasme-n vertij mă adorm
cum Sara pe deal adoarme în fluiere

pe buzele râului curg monoton
chemări stinse în veștede litere
încep din nou în seceri să scapere
lucide flori roșii cu torsul diform

pe rană calc-o amintire cu spini
mă bate insistent pe umăr din umbră
lumina de pace din lobi feminini

cu gust dulce-amar de cucută și ambră
vibrează rugăciunea de apă în crini
cum străzile fără răspântii din karmă