nu sunt moș Crăciun
nu-mi scot barba la plimbare
pe liniștea zilei
nu-mi port renii pe vârfuri de poveste
îmi crește dimineața în inimă
împrumut cuvintele de la toamnă
cu ritmul mării mă joc
prieten sunt cu darul scump al iubirii
în firele ierbii îmi fac casă
sub arbori citesc drumul Căii Lactee
în nopți cu foc
las dragostea să mă muște
cât mai adânc de gât de piept
până când foamea de fruct interzis
mă naște plângând