e cerul cu veșminte de sticlă
un lampadar cu lumină în sine
altar cu străluciri adamantine
și frunze ce tremură toamna de frică

cariatide mușcate de șarpe
pe umeri poartă cornișe celeste
fără astâmpăr insomnii din poveste
își sapă culcuș în nopțile albe

în pliuri de timp se nasc uragane
ce mătură copaci speranțe și case
sirene cu muzici insidioase

alungă suflul serii pur din lucarne
ivite din vis turnuri din yin și yang
veghează calea întoarsă din bumerang