Am pus aseară o frunză în copac.
Căzuse doar ca să îmi fie mie leac
Și am cules-o încet să nu te piardă,
Parfumul clipelor cu tine să nu ardă.
Mai bine eu să ard încet până la oase
Păstrând în ele numai zilele frumoase.
Să ardă tot ce ar vrea acum să fie gâde,
Tu frunză să fii iar și eu să pot a râde,
Să te culeg zâmbind de cazi și tu imi ceri
Să fac al tău parfum să ierte ce-a fost ieri.