plouă și oamenii
se grăbesc
spre interioare
blochează orice legătură cu restul
își schimbă numele uită
obligațiile secundei următoare
ceva hipnotic îi împiedică să mai vadă


10 martie
5 grade plus
stropi invizibili de noiembrie
umbrele-iluzii
pași aglomerându-se în anxietatea trotuarelor
muguri ce-și amână uvertura
pentru anotimpul perfect
imortalizat în visul infantil
în sfârșit
manualul acesta cartezian ca un memento
a ceea ce sunt
femeia în fața unei uși
sufletul grațios
lăsându-și provocările
în poemul sertarelor

oameni
aproape vii
se grăbesc oval spre mansarde înalte...
înțeleg
în felul tău
mă vei iubi
multă vreme de ieri înainte...