"sunt amestecat într-un nefiresc univers"
"i/o error"
"unde spiritul meu se strânge în spațiu-timp ca un melc
speriat de lumină și de lipsa de limite dintre cuvinte, tranziția lentă
dintre eu și tu, noi" "când moartea mea o oprești
cu un gest firesc și blând din acel ceva ce nu există
nestăpânită sete de"
"adânc"

"afară, detonându-mi orice porțiune de self-contained și sufletul decojindu-l într-un milion de stele
întrepătruns ca o respirație cu tot ce respiră, când moartea e o floare"
"iar eu-tu o sămânță"

"eu sunt pământul, îmi spui, dar e o capcană, te simt,
cum tragi, cum mă vrei, dând lent drumul printre buzele umede
unui geamăt surd, în timp ce degetele tale mă zgârie"
"un dans se joacă în doi" "nu, doar viața" "nu știi ce spui
suntem doar corzi, și doar împreună putem cânta jazz, infinitul
desfătându-l cu dansul nostru de vioară" "mereu cu aluziile tale muzicale,
uiți de reguli, de ordine și armonii temperate, de quantum entanglement și
fascinația limitei, cu tangență clară către reflectare, precum în cer așa" "taci, nu reușești să vezi,
mereu pierdut în detalii, miliarde de stele sunt într-un singur pas, cântărit,
în timp ce pe partea cealaltă entropic, exploziv,
îl pierzi când ești pe cale să-l închizi într-un singur gest de nimfă
ce-și leapădă veștmântul, descoperindu-și pântecul haotic de întuneric,
pentru că cer-și-pământ noi îl creăm
nu știi nimic, copile, ordinea și dezordinea sunt una"

"halucinația asta colectivă mă respinge, primitiv poate că sunt,
dar asta-i scăparea" "o fereastră către cer și o întredeschisă mișcare de
suprapuneri de acuarele și tușuri,
un refuz mascat în culoare"
"albul, uitarea, este un maxim și-o absență-n culoare, refuzul
de care mă acuzi tu e lumina, pe care o arunci peste
toate atingerile tale" "poate, dar eu îți ofeream iubirea, încrederea în ceva
ce nu poți cuprinde, nu asta cauți tu când înoți cât mai în larg, fără colac și
fără scăpare" "poate fiecare vrem să trecem prin acea mânecă lungă
printre ape, unde-i și lumină și umbră" "nu spui nimic" "exact și asta e tot"