Ți-aș da din timpul meu când ai nevoie
Să-l înmulțești mereu la infinit
Și stelele-n cununi de bunăvoie
Să facă din apus un răsărit.

Ți-aș da puteri să ai precum titanii
Prin lavă să poți trece neatinsă.
Din trupul meu ți-as da toți anii,
Să râzi, de grija clipei necuprinsă.

Ți-aș da-n pocal de nemurire viața,
Tu Afrodita, Hera și Athena să îmi fii.
Să te sărut pe tâmple dimineața,
Să te aștept cu drag când ai să vii.

Ți-aș da cuvintele să ai o călăuză
Când ești înconjurată noaptea de tăcere.
Și-n ziuă chicoteli ce te amuză,
Să nu mai văd în ochii tăi durere.

Ți-aș da prea multe în sminteala noastră,
Cu pași grăbiți să mă alătur ție,
Când mă aștepți iubito la fereastră,
Parfumul tău să mi-l dai mie.