am visat un câine ieșindu-mi din inimă și-împletindu-mi picioarele
și lumea toată spune că e iubirea ce se învârte neștiind ce să facă
dacă e bine să mă urmeze sau să mă abandoneze
într-un fel cred că are dreptate
căci numai eu văd plinul și golul din potir
și mă văd plutind debusolat,
nor suferind de preaplin pe cerul vieții
lumea trage cu arcul încercând să mă împrăștie
temându-se de atâta iubire strânsă la un loc
dar fără ploaie, nu le rămâne decât ceața

am sfâșiat catapeteasma cerului
căzând ploaie peste suflete însetate
sărutând sămânța
ce-așteaptă-n amorțire